Pășind prin banalul cotidian, la un pas distanţă, descoperim locuri fascinante, cu iz apocaliptic îndrăznesc să afirm, în care materia metamorfozează culori și texturi puternice; îmi place să cred că ele reprezintă un mesaj al pământului raportat la binomul spaţiu- timp.
Sterilul acoperă acum o parte din satul Geamăna, după cum şi vechea biserică ȋşi mai arată ȋncă o turlă, ca un fior al vremurilor de demult. Pe ici, pe colo mai tresar ȋn jurul lacului de decantare case ȋnsuflţtite de oamenii locului. Culori vii sau structuri ȋncremenite ȋn steril ȋndepărtează privirile și ai spune că eşti pe un alt tărâm.
Afluent al râului Bistriţa, râul Cuejd ȋşi scrie parcursul şi regăsirea şi prin Lacul Cuejdel sau Lacul Crucii. Situat ȋn Muntii Stânişoarei, cel mai mare lac de baraj natural din România ȋndeamnă la regăsirea ȋn natură şi drumeţii. Cioate de copaci răsărind din adâncuri de lac ne conduc privirile ȋnspre pădurile aflate de jur ȋmprejurul lacului. De sus, pe margini de poteci lacul ni se dezvăluie ȋn toata frumuseţea lui.
Forța naturii surprinsă într-o rutină zilnică, derizorie (amprenta vulcanilor), amplificată vizual de intervenționismul dimensiunii umane.
Urmărind principiile expunerii vizuale asociative, structurile naturale și artificiale crează un raport plastic care vorbește despre organizarea modulară a liniilor, a suprafețelor drepte și curbe, dar și despre un proces temporal al transformării materiei.